Priviți fotografiile anexate, ele reprezintă cazuri autentice și neregizate. Fapte reprobabile ce s-au petrecut la noi, în Arad, și care ne coboară pe scara civilizației, departe de lumea civilizată.
Mă întreb eu, întrebați-vă și dumneavoastră, aleșii mei, salariați ai primăriei, ai prefecturii, polițiștilor din toate specialitățile și jandarmilor, șefi ai tuturor deconcentratelor, domnule primar, domnule prefect și domnilor președinți în Consiliul Județean , întrebați-vă și mirați-vă: – oare cum și de ce am ajuns în halul,acesta?
Ascultați-mă, unde s-a mai pomenit ca găinari mărunți, mitocani, care s-au specializat în devalizarea cutiilor poștale, și care cu regularitate le fură conținutul, să acționeze nestingheriți în locuri populate, la vedere, cu tupeu nemaipomenit și fără frică? Ultima victimă, cutia poștală de la poarta Liceului Pedagogic „Dimitrie Țichindeal”. Nu-i acest fapt de domeniul siguranței naționale? Atentat la cutuma mărcilor poștale, a stemei naționale, a simbolului, a puterii și încrederii în marca poștală ce ne garantează primirea plicului de către adresant. Iar dacă pe toți vă lasă neclintiți în a nu vă implica, cum să calific faptul când, cutia poștală, cu ușa de vizitare lipsă este lăsată săptămâni acolo, să o vadă toți, ca o rușine în care suntem toți implicați. Finalul este de-a dreptul grotesc, și după ce a stat „violată” de mitocani, la vedere cu săptămânile, , reacția Direcției de Poștă este bizară, cutia dispare cu totul, să alerge oamenii departe, cu scrisoarea în mână, la una dintre puținele cutii rămase în funcțiune. Au dispărut astfel cutiile din Piața Orizont de pe Sighișoarei, cele de pe Bulevard de la Fondul Plastic, de la Str. Unirii colț cu Bulevardul, din Piața UTA, de la Turnul de Apă, etc.
Domnilor consilieri, ați mai văzut o cabină telefonică, în plin centru, pe str, C.I.Brătianu colț cu b-dul Revoluției, cu geamurile sparte, înăuntru tomberon cu gunoaiele neridicate și culmea, telefonul în funcțiune. Dacă priviți jalnica cabină, cu o ușă înțepenită și gunoaiele ce dau pe dinafară, nu se poate să nu observați cofretul electric distrus, din care doamna în negru cu coasa în mână își caută clienții. Nici pe aici n-a trecut nimeni, dintre cei cărora le-am strigat apelul la începutul scrisorii mele. Chiar nimeni să nu fi văzut enormitatea? , Nimeni, nimeni?
Nu pot să închei fără a semnala că pe str. Sighișoarei la gardul Școlii Generale „acad Caius Iacob” există un punct termic, înconjurat de atâtea buruieni de nu i se pot zări geamurile, iar gunoaiele, nu că sunt inestetice, dar fac zona insalubră. Culmea, tot acolo este și un loc de colectarea gunoaielor , îl vedeți desigur în fotografie. Ca totul să fie ca în Primul Război Mondial, după un bombardament de artilerie, noroiul până-n glezne fac ca riveranii, scrâșnind din dinți traversează zona cu copii în cârcă. Nici aici n-a trecut nimeni , dintre acei domni ,cineva în măsură că salubrizeze teritoriul uitat de lume.
Măi, dar multe s-au adunat să ne tulbure visul frumos de gazdă primitoare și de capitala culturală.
Zone departe de lumea civilizată, mai există în orașul nostru și descrierea lor urmează într-un serial de cronică neagră a urbanismului arădean. Atât de mult doresc, să pot striga cât mă țin puterile: VOI NICI NU ȘTIȚI CE ORAȘ FRUMOS AVEM !
Eu am soluție pentru a curma asemenea rușine ce ne maculează blazonul. O soluție universală pentru civilizație, învățată de mult, de la bătrânul domn, Henric Prasse, specialist în jacard, angajat tocmai din Polonia la fabrica textilă din Pucioasa, unde făcui și eu ucenicia. Am soluția, și o voi relata data viitoare.
Bujor Buda