Un oțetar s-a prăsit pe un soclu de statuie

Un copac extrem de interesant, are însușiri de neînchipuit, și o putere de anticipație a nenorocirilor, mai ceva ca celebra Casandra. Oamenii ce privesc oțetarul despre care este vorba acum, prăsit singur pe un soclu ca de statuie, răsărit printre lespezi de marmură roșie, pare falnic, sinistru, și cu tupeul ce îi este caracteristic. Iată-l în fotografia anexată, undeva pe Calea Lipovei, în zona Direcției de Statistică. Dar să redau descrierea ce se găsește pe google, să fiu înțeles de arădeni.

-„Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii ale cărei scoarță și frunze, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele la fabricarea oțetului” . Fiind o explicație prea sumară, să completăm DEX-ul.
– Crește doar aparent spontan pe domeniul public ori privat din mediul urban. Oțetaru-i, piază-rea, ca pisica neagră. Unde crește, acolo se întâmplă ceva rău. Prezența lui prevestește nenorociri. Crește „spontan” acolo unde urmează să apară AUTORIZAȚIA DE DEMOLARE. Oțetarii vestesc un eveniment rău ce se apropie implacabil, ca moartea. Incinta Fabricii de Zahăr veche este plină de oțetari, la fel în curtea fostei Fabrici de Oțet, fala Vinalcoolului de odinioară. Pe Faleză este plin de oțetari, ce și-au ales selectiv rondourile de trandafiri. Înseamnă că rozele vor muri. Păcat că în orașul nostru sunt atâția oțetari, din centru la periferie. Încă ceva, apariția oțetarului dovedește că stăpânul parcelei de pământ este un leneș, iar dacă el nu cunoaște sapa ori foarfecele de vie, după doi ani de la apariție, oțetarul trebuie tăiat cu drujba.
În final, priviți acest oțetar , ce s-a instalat pe loc de statuie, ca avertisment și simbol prevestitor de rele. În fond și relele au multe muzee pe lume. Sunt destule țări ce se închină în mausolee la statui, ale lui Lenin ori Stalin .