Fără vreun anunț în presă, fără o dezbatere publică, fără vreo postare pe Facebook, administrația dorește să realizeze o nouă degenerare urbană, de data asta în cel mai frumos loc al Aradului: malul Mureșului între Podul Decebal și Parcul Europa
17 milioane de euro conform studiului de fezabilitate retras în ultimul moment de la vot. Nu suma este cu adevărat dureroasă. Justificarea prin studii dubioase a unor cheltuieli aberante este o practică generalizată în România în general, și în Arad în particular. Aduceți-vă aminte doar de băncile de 8000 euro de pe Mețianu. Nu e treaba Pro Urbe de a analiza aceste cheltuieli, chiar dacă aceste cheltuieli fără noimă au contribuit hotărâtor la creșterea decalajului dintre Arad și orașele vecine, și asta deja este o problema ce afectează starea patrimoniului urban al Aradului.
Problema noastră este șirul lung de propuneri discutabile din studiu, propuneri care dacă ar fi realizate nu e sigur că ar ajuta la confortul oamenilor care vin pe mal, cu atât mai puțin ar contribui la creșterea biodiversității. Cert este că ar costa mult și ar bloca orice altă viitoare investiție benefică în zonă.
Panorama spre Mureș: doar pe hârtie există
Una din soluțiile controversate din studiu este realizarea între Podul Decebal și Clubul Voința a unei alei suspendate din beton și elemente de oțel zincat. Nu deck tratat, nu o soluție care să se potrivească cu un mediu natural din albia unui râu. Ideea unei alei în imediata apropiere a apei nu e rea, dar de ce din grătare electrosudate zincate?
O altă greșeală este că ceea ce au pus pe hârtie la București nu are legătură cu realitatea din Arad. Se propune soluția aleeii în consolă tocmai pentru a pune în valoare panorama spre Mureș. În imaginile de mai jos vedeți desenul din propunere, iar mai jos sectorul de mal în realitate. Adică panorama spre râu despre care se vorbește în studiu, în realitate este obturață de vegetație. Ce facem, tăiem copacii sau adoptăm o soluție tehnică conformă cu realitatea?
Există și în momentul de față o alee apropiată de apă, care se întinde pe aproape toată lungime parcului, de la Voința până la capătul Parcului Europa. Prelungirea ei în aceeași formă până la Podul Decebal ar asigura o continuitate în aspectului digului. O vedeți în imaginea de mai jos, marcată cu roșu. E lată, e aproape de apă, adică e fix ceea ce se propune în proiect. Doar că e în paragină.
În studiu se propune amenajare a 6 pontoane putitoare și reamenajare treptelor care duc la ele. Restul treptelor nu? Adică pentru 17 milioane de euro lăsăm în continuare în paragină fix zona cu panoramă spre apă? În tot proiectul nu se face vorbire despre redarea vizibilității către apă. Pe toate desenele din studiu apa este la baza treptelor de pe dig și toate soluțiile propuse pleacă de la acestă ipoteză greșită.
O altă amenajare discutabilă este o estacadă pietonală în fața terasei Bottega, după cum vedeți în imaginea de mai jos. O intervenție scumpă care nu știm la ce ar ajuta. Dacă vrei să vezi apa de sus, la nici 200m este pasarela pietonală peste Mureș. Nici pe cei de la Bottega nu-i ajută cu nimic. Nici pe malul opus nu este nimic spectaculos de văzut. Se mai taie și niște copaci pentru realizarea ei. Cui folosește?
Funcționalitate discutabilă
Se propune desființarea aleilor asfaltate și înlocuirea lor cu alei din piatră montată pe pământ, cu rosturi înverzite. Celor care propun asta le recomandăm să plimbe un cărucior pe aceste alei și să încerce să nu trezească bebelușul care doarme în timp ce căruciorul zdrăngăne. Sau să mergă pe tocuri. Sau să mergă cu trotineta. Sau cu un skateboard. Sau cu patine cu rotile. Sau cu o mașinuță cu pedale. Sau cu o bicicletă cu roți ajutătoare. Sau să tragă o mașinuță de jucărie după ei. Adică lucruri care se fac prin parcuri. Aleile asfaltate nu au impact ecologic de luat în seamă, dar sunt incomparabil mai funcționale. Și mai au un mare avantaj: există. Realizarea lor nu necesită niciun ban.
Se propune amenajare unor locuri de joacă și a unor zone pentru sport. Momentan în Parcul Europa există zone dedicate pentru sport. Este o greșeală să extinzi acastă zonă pe toată lungimea parcului. Trebuie să existe și zone liniștite în parc, unde pot sta cei care se odihnesc, citesc, discută, fără să fie obligați să asculte țipetele copiilor sau a celor care joacă streetball. Ce sens are o zonă de fitness între Bottega și pasarela pietonală, printre statui?
Realizarea unor zone de picnic cu grătare, cum se propune pe mal mai aproape de sala Polivalentă, este de-a dreptul absurdă. Transformăm malul într-un bâlci? Cine vrea un mic și o bere are terase în apropiere, are ștrandul pe malul celălalt. Le propunem celor din administrație să numere câte grătare se găsesc în Cismigiu sau în Prater. Tot atâtea ar trebui puse și aici.
Se propune o pistă de alergare ovală de 500m, înierbată!? Dacă e de alergare și e ovală, are de obicei 400m, dar asta nu i-a deranjat pe proiectanți. Nu i-a deranjat nici faptul că dacă zilnic aleargă doar un singur om pe fix același traseu, traseul se va transforma într-o potecă de pământ. Nu există pistă de alergare înierbată. Absurdul este apmlificat prin faptul că pentru amenajarea pistei se taie copaci, de parcă un om nu ar putea alerga printre copaci. Nu e o junglă impenetrabilă în parc.
Se propune și un amfiteatru cu vedere la apă. Ați mai văzut amfiteatru convex? Adică un amfiteatru unde publicul stă cu spatele la centrul amfiteatrului și privește spre exterior? Conform propunerii vom avea așa ceva, imediat după Facultatea de Educație Fizică (fosta bază Constructorul). Două rânduri de bănci de pe care oamenii vor putea privi trecătorii. Că altceva nu e de văzut. Castorii au plecat.
Cum îți trece o asemenea idee inutilă prin cap, dar nu îți trece una absolut utilă a unui amfiteatru pe bune, un teatru de vară adevărat pus în coasta digului? Reamenajarea parcului ar fi un moment extraordinar pentru a face un teatru de vară, iar locul se pretează perfect. În zona străzii Ioan Alexandru în locul betoanelor degradate ar trebui realizat un teatru de vară, cu tribunele pornind de pe dig și cu scena spre Mureș. Ar fi o investiție chiar utilă pentru oraș.
Biodiversi… cum? Ce-i aia?
Cel mai sumar, spre deloc, tratat subiect în studiu este păstrarea biodiversității, deși este chiar un obiectiv al studiului.
Administrația Aradului a pus gazon și peste iarba crescută natural în noul parc din Zona 300. Ar pune gazon peste tot. Nu concep o zonă urbană care să nu fie artificial amenajată. Peste tot în lume se încearcă reitroducerea naturii în oraș, restaurarea zonelor care au fost modificate artificial. La noi administrația are oroare de flora spontană. Probabil acesta a fost motivul pentru care acum câțiva ani au tăiat și ultimii plopi care făceau parte din această floră. Se propune gazon peste tot și sistem de irigare care să ude gazonul din patru bazine îngropate de câte 97 mc. Bazinele vor fi alimentat din patru foraje realizate special pentru acestă învestiție.
Domnilor, vorbim de malul unui râu. În Mureș curge apă. Aveți apa pentru irgații la câțiva metri și voi propuneți bazine îngropate și puțuri forate?
Da, apa din Mureș trebuie filtrată de aluviuni, dar sigur nu va înfunda aspersoarele cu oxizi de fier așa cum se întâmplă în tot orașul cu sistemele de udare realizate până acum. Iar dacă în loc de gazon păstrăm vegetația spontană și o întreținem, cantitatea necesară de apă va fi mai mică iar sistemul de irigație incomparabil mai ieftin, sau nu va fi necesar deloc. Apropo de sistemul de irigare, citiți la sfărșitul articolului capitolul Bonus.
Se propun foarte mult corpuri de iluminat. E drept, cu intesitate controlabilă, dar foarte multe. Păsările (poate cu excepția porumbeilor și ciorilor) nu cuibăresc în zone iluminate. Dacă nu cuibăresc păsări mici, care se hrănesc cu insecte, ne invadează țânțarii, tigrii platanului și ce o mai fi. Poluarea luminoasă, care are efecte asupra tuturor vietăților din zonă, pur și simplu nu este subiect într-un studiu care propune regenerarea unui parc. În natură noaptea e întuneric. Nu putem regenera natura într-o pădure de stâlpi de iluminat.
Singurele animale luate în seamă în studiu sunt câinii, pentru care se propune amenajarea de țarcuri de plimbare. Alt animal nu este prevăzut să existe în parc. Cei care au fost prin tările civilizate, sigur au văzut și alte animale prin parcuri: multe păsări mărunte, rațe, lebede, iepuri, arici, chiar și vulpi. Desigur, acestea sunt animale exotice pentru noi.
În general acest studiu nu ține cont de integrarea Mureșului în viața parcului. Se propun șase pontoane ale căror rol nu este foarte clar. Pentru pescari? Pentru plajă? Pentru acostarea bărcilor? Mureșul figurează doar ca un obiectiv de privit, nicidecum ca parte integrantă a zonei. Unde sunt pescarii, unde sunt canotorii, unde sunt înotătorii? Mai jos pe Mureș, la Mako, este ștrand public unde poți înota în Mureș, unde este tiroliană peste Mureș. Acest studiu nu vine cu vreo idee legată de viața pe malul unei ape.
Ce să facem cu SF-ul?
Parcul și malul Mureșului sunt în stare proastă în special din cauza lipsei întreținerii. Din păcate experiența ultimelor decenii spune că investițiile se fac de dragul investițiilor, nu de dragul cetățenilor. Despre mentenanță nu prea se vorbește, cu atât mai puțin se face. Acest studiu este incomplet, conține soluții discutabile, și în general nu ține cont de necesitățile reale. Se vede că mai nimeni care a participat la realizarea lui nu trăiește în Arad. E bine că s-a retras de la vot. Sub forma actuală ar trebui uitat.
Bonus
Știți cât costă un metru de țeavă de apă din polietilenă de 32mm la Dedeman? Cea de 6 bari care se folosește la irigații, la data scrierii articolului costa 2,89 lei, adică 2,42 lei fără TVA. Asta dacă cumperi la metru de la Dedeman, unde oricum e mai scump. Cea de 50mm costă 6,69 cu TVA, 5,62 fără TVA.
Stiți cât costă în studiu? De vreo șase ori atât. Atunci când cumperi 7043m, respectiv 10920m. Doar la primele 2 puncte din tabel plusul este de 420.000 față de prețul de Dedeman la metru. La prețuri reale doar la țeava de irigații plusul e mai bine de 100.000 euro. Celelalte prețuri le puteți verifica și dumneavoastră, dacă aveți un Metoclopramid la îndemână.
„Greșeli” grosolane sunt prezente în toată partea financiară din acest studiu, unde sunt comparate „scenariul nu facem nimic” și „scenariul cu proiect”. „Scenariul nu facem nimic” presupune costuri de construcție de 74 milioane lei, iar „scenariul cu proiect” presupune construcții în valoare de 66 milioane. Adică dacă spargem și reconstruim tot parcul, amenajarea ne costă 66 milioane, dacă nu amenajăm nimic, acest nimic presupune costuri de construcții de 74 milioane. Nu vorbim de costurile de mentenanță ulterioară, ci strict de amenajare. Cum? Cred că acest prim capitol a și relevat scopul studiului. E clar că nu este vorba despre oraș.
