Cu alte cuvinte Primăria nu iubeşte prezentul. Iubeşte viitorul „planificat”, aurit şi poleit în dale şi ciment, ce vor transforma Aradul într-o cetate modernă, cu străzi reabilitate, croite printre case în ruină, cu toate cablurile utilităţilor atârnate de ornamentele ce n-au căzut şi de crengile pomilor ce încă n-au fost tăiaţi.
Referitor la „verdele care se pierde”, amintesc că din 2006, când Primăria comunica 4,59 mp/suprafaţă verde amenajată, raportată la nr. de locuitori, au dispărut : Parcul de la UTA, Parcul de la Palatul Sârbesc, Păduricea a fost ciuntită, iar zonele verzi amenajate s-au pustiit din lipsă de îngrijire. Cinic însă, au alimentat benefic nişte statistici, bune pentru dosarele Primăriei şi sursă de date afişate la simpozioane şi raportate de „instituţiile descentralizate”. Cât a mai rămas din 4,59? Mai ales că din copacii parcului din centru a muşcat cu nesaţ DRUJBA.
Referitor la patrimoniul construit, ei bine, aici este jale. Dar să le luăm metodic. Un semnal serios l-a dat expoziţia de fotografii „PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL ARADULUI – ÎNCOTRO? Evenimentul a depăşit graniţele Aradului, devenind de interes naţional şi internaţional prin Internaţional Geografic. Expoziţia este o sinteză a dezastrului de astăzi în care se găseşte patrimoniului construit arădean.
Interesantă este şi gravă în acelaşi timp, situaţia edificiului de pe str. Horea nr.2. Intervenţii fără aprobare, lucrare de mântuială la CEC-BANK, 4 culori pe faţadă, poartă originală distrusă, situaţie ce n-a deranjat Primăria, Patrimoniul, Inspecţia în Construcţii, pe nimeni. Acolo îşi are biroul parlamentar dl. Matula, ce este pus în situaţie neplăcută, dacă vreun coleg parlamentar EU îi face o vizită. Altminteri, clădire emblematică situată în „curtea primăriei”, peste drum.
S-au demolat cu autorizaţii, clădirea de pe Episcopiei 10 şi de pe O.Goga nr.4. În Piaţa Veche (Heim Domokos) s-a făcut măcel. Toate cu autorizaţii. Sunt clădiri de patrimoniu, cu o arhitectură caracteristic arădeană, ce stau să se dărâme, palatul Urban de pe Cloşca nr.4, ansamblul Hirschl. Pe Eminescu nr.10 este o casă clasificată complect fără tencuială şi cu vitrine şi rame de plastic la parter. Cad ornamentele de pe clădiri, în centrul oraşului, Palatul Cenad este în pericol începând cu podul şi streşinile, la fel Palatul Neuman. Nu ne putem explica cum nu se sesizează din oficiu Primăria, care să atenţioneze sever proprietarii, apoi instituţiile care trebuie să intervină în lumina legilor, care există. Sunt pe rol, la instanţe ,procese ce tărăgănează cu anii, în vreme ce clădirile disputate se topesc văzând cu ochii.
Să aibă în vedere onorata Primărie că, astăzi, nu se mai pot fotografia clădirile emblematice, în scopul executării albumelor de artă şi a documentaţiei promoţionale, deoarece, cu două ,trei excepţii, la toate celelalte există pecetea neglijenţei, a nepăsării, a dezastrelor de toate felurile. Ornamente şi tencuială lipsă, geamuri şi uşi de plastic, culorile papagalilor pe faţade, şi ca cireaşa pe tortă, cofretele galbene, şi ţevi, cele electrice, şi şiraguri, plase de cabluri, atârnate de ornamentele ce n-au căzut încă.
Prezentul se dărâmă, ochii sunt aţintiţi spre viitorul luminos al Aradului, trecutul nu se mai vede din cauza întunericului. Asta este tristeţea noastră , durerea, oblojită de multă vreme cu promisiuni. Paleative domnilor.