Ni s-a tras cablu. Mult.

S-a umplut Aradul de sârme şi cabluri, toate atârnate pe stâlpi de beton, printre crengile copacilor, ori , foarte curios, cu acordul proprietarilor, pe faţadele caselor, ale palatelor, monumente istorice. Stăm la fel de rău ca Bucureştiul în materie de utilităţi atârnate aiurea.

Astăzi vă vom prezenta doar acest aspect, urmând să revenim  cu celelalte, gazul, cofretele, afişele şi reclamele.

Ce se petrece astăzi în Arad, fie că se situează în afara legilor şi hotărârilor locale, fie sunt abuzuri la care se închid automat ochii celor ce ar trebui să apere oraşul.

Cablurile. Acestea există pretutindeni, urâte şi păgubitoare, de parcă ar reprezenta o lecţie de anatomie al unui organism cu toate venele, nervii şi utilităţile, exterior corpului. Chiar şi acolo , de unde au dispărut acestea, mutate mai sus, ori mai jos, au rămas găurile pe faţadă, sluţind iremediabil stucaturilor. Miile de asemenea cazuri nu le vom prezenta în imagini aici, le puteţi depista dumneavoastră cu uşurinţă.

Dar, acolo unde s-au executat lucrări de reabilitarea infrastructurilor, bunăoară pe str. Kogălniceanu; lucrări ample, costisitoare, frumoase, funcţionale, reţelele aeriene au rămas neclintite. Potrivit proiectelor aprobate de Primărie, noi speram ca reţelele aeriene să-şi găsească locul în subteran, în canale speciale. Pe bună dreptate, se pune întrebarea: Cînd se v-a săpa în noul asfalt, pentru îngroparea utilităţilor? Interesant că, în zona unde se repară capital reţeaua de curent de joasă tensiune, cu toate cablurile atârnate, grămadă, de se întunecă cerul, se schimbă stâlpii vechi cu alţii noi anticipând, desigur, timpul când se vor săpa canalele salvatoare.