Reabilitarea faţadelor clădirilor şi a străzilor , reprezintă intervenţii absolut necesare, respectiv, operaţii de „cosmetizare” ce ţin de civilizaţia urbană. Acum pe primul plan drumurile, urmează faţadele.
Să ne bucurăm, în Arad începe derularea, în etape, a unui important proiect, prin care se vor moderniza, în final, 170 străzi în lungime de 84 kilometri. Primăria Municipiului face publică lista care cuprinde, în prima etapă, artere importante, străzi comerciale şi de legătură ce se vor reabilita.
La zi, s-au reabilitat străzi importante din oraş, care ne oferă, pe lângă uşurarea circulaţiei şi învăţămintele necesare pentru realizarea impecabilă a noului proiect. Din cele constatate, după ce străzile au fost date în folosinţă, reabilitarea este o lucrare grea, complicată, şi care nu a reuşit în toate cazurile. Să fie din cauza proiectanţilor, a executanţilor, a beneficiarului, ce nu a urmărit executarea ? Vă spune ceva dacă amintesc de : str. Kogălniceanu , str. Cocorilor; str. Voinicilor ?
Oameni buni, vă mai amintiţi de coşmarul, de iadul, de gropile şi dificultăţile întâmpinate de şoferul, care , ne având o altă soluţie de ocolire, era nevoit să parcurgă străzile amintite mai sus? Diferenţa, între ce a fost şi ce-i acum este, ca între pământ şi cer.
Să le analizăm pe fiecare în parte, să tragem învăţăminte.
Str. Kogălniceanu , de departe este lucrarea cea mai reuşită. Se merge ca pe masă, maşina zburdă şi tu ca şofer realizezi imperfecţiunile direcţiei şi ale roţilor; defecţiuni ce nu se simt pe celelalte şosele ori străzi. Bunăoară pe şoseaua naţională spre Oradea, caroseria întreagă se zguduie ca la cutremur, la fel pe bd. Vasile Milea din centrul Aradului. Meritul acestei lucrări reuşite îl au deopetrivă, proiectanţii şi executanţii. S-a ţinut seama că pe această stradă circulă tramvaiele, autocamioane şi autoturisme. S-a executat o „fundaţie” trainică ce preia vibraţiile. Iată, aşadar, echipe ce au dovedit că ştiu meserie, iar rezultatul a şi fost pe măsura aşteptărilor. Iar dacă proiectantul a uitat să prevadă canal de cabluri, acestea au rămas atârnate pe faţadele caselor ori în pomi.
Str. Cocorilor , datorită liniilor de tramvai, prezintă nişte denivelări ce fac ca autoturismele să trepideze. Echipa de proiectanţi şi executantul, au fost diferiţi de cei de la str. Kogălniceanu? În fine, cum s-a executat recepţia? Apoi, cum s-a plătit lucrarea cu asemenea defecţiuni ? Cine a controlat lucrul ce s-a executat pe parcurs? În proiectare s-a ţinut cont de linia de tramvai? Iată , apar întrebări ce par fără răspuns. Mă gândesc că proiectanţii au fost începători, la fel şi executanţii. Când lucrările s-au licitat, s-a cerut celor înscrişi dovezi de competenţă? Păcat că şi în cazul acesta cablurile au rămas pe dinafară.
Str. Voinicilor, lucrare compromisă. În asfalt au apărut gropi. Denivelările adună apa de ploaie cu care şoferii veseli stropesc pietonii. În lungul liniilor de tramvai asfaltul s-a măcinat. La puţin timp de la darea în folosinţă, strada arată ca vai de mama ei. Am văzut în cazul străzii Voinicilor, pe parcursul reabilitării, atâta săpătură adâncă, şi înlocuire de utilităţi, ţevi şi conducte, de părea un şanţ antitanc. Cu o asemenea fundaţie, lată şi adâncă, în final, se putea realiza o lucrare trainică şi durabilă. Este grav dacă proiectantul lucrării, fericitul câştigător la licitaţia proiectului, nu a ştiut că pe această arteră circulă TIR-urile şi tramvaiele. Să fi fost cimentul depreciat de umezeală, necorespunzător? Poate s-a săpat şanţul pentru fundaţie, prea puţin adânc? Ce să fie? Un blestem? Poate tramvaiele noastre să fie de vină? Poate să fie de vină….dar nu mă hazardez eu să fac pronosticuri, să nu mă transform în Comisie Municipală de Recepţie.
Cazul cu str. Voinicilor poate folosi ca – studiu de caz – pentru evitarea pe viitor al unor asemenea rezultate. Iar dacă s-au aplicat diverse variante tehnologice, bine ar fi să se aleagă soluţia folosită la str. Kogălniceanu. Proiectanţii să nu uite amenajarea canalelor pentru cabluri, să scăpăm oraşul acesta de tot ce-l urâţeşte.