Sunt mari probleme generate de încălzirea globală. Vor fi și mai mari. Oamenii de știință ne avertizează de decenii. UE are un plan drastic de contracarare a încălzirii globale dar care la noi este interpretat ca o poveste. În Arad mai toate măsurile au ignorat realitatea globală. Știe toată lumea, vede toată lumea. Pe unii îi interesează, pe alții îi lasă rece. Administrația actuală încearcă să facă ceva acolo unde mai poate, acolo unde administrația precedentă a lăsat loc ne-„regenerat urban”. Amploarea lucrărilor este mică, iar efectele acestor încercări de ameliorare sunt previzibil nesemnificative. Motivele pentru care Aradul devine un deșert urban și măsurile care ar trebui luate le analizăm mai jos.
Strategia
Există un document oficial pe portalul municipalității care se numește Strategie privind transformarea în oraș verde a Municipiului Arad. A fost elaborat în 2016 și prevede acțiuni până în 2025. În acest document există o sumedenie de date inițiale referitoare la anul 2014 și la fel de multe ținte pentru anul 2025. Am trecut de jumătatea intervalului la care se referă studiul și aș vrea să vă arăt că ceea ce s-a semnat la Paris în 2015 și ceea ce s-a discutat mult mai apăsat la COP26 la Glasgow anul acesta în Arad este literatură științifico-fantastică.
Verde din pix
Un motiv foarte important pentru care Aradul nu are un program de înverzire masiv este că orașul este verde deja. Din pix, evident, dar dacă tu în statistici prezinți un oraș cu suprafețe verzi pe cap de locuitor mult mai mari decât realitatea, nu vei putea aplica pentru niciun proiect de creștere a suprafeței verzi. Pur și simplu nu te califici. De fapt nici nu știm despre ce valoare vorbim pentru că se vehiculează tot felul de cifre. În HOTĂRÂREA nr. 314
din 16 iulie 2018 privind aprobarea Registrului local al Spațiilor Verzi din intravilanul Municipiului Arad se specifică o suprafață totală a zonelor verzi de 616,62 hectare. La o populație de 170.000 asta înseamnă 36 mp/capita. Doar ca fapt divers, vienezii au 95 mp/capita. Doar că avem FOARTE serioase dubii legate de corectitudinea datelor din acest registru. Doar un exemplu: la cimitire figurează 4,3 hectare de zonă verde. Mai jos aveți imagine de pe Google Earth cu câteva cimitire din Arad. Ce ziceți, se adună de 4,3 hectare din cei câțiva copaci rămași prin cimitire? După părerea mea cifra este umflată puternic de tot din pix.
Mai jos aveți câteva valori din orașele din România obținute de la Statista. Față de aceste valori Aradul ar trebui să fie un paradis verde. Doar că același Google Earth ne arată cu totul altceva.
Peste toate aceste date contradictorii vine realitatea sumbră: în cadrul proiectelor de reabilitare urbană s-au tăiat copaci cu sutele și s-au asfaltat la greu zone care rețineau apa pluvială, transformând cartierele în insule termice unde vara sunt peste 50 de grade la nivelul solului. Să fiarbă mașinile parcate, să consume 20l la pornire cu clima dată la maxim, să fiarbă apartamentele, să consume climele curent la preț dublu. Noaptea minții.
Studiile plătite de primărie au fost de calitate slabă (vedeți aici Studiul de fundamentare peisagistic, care după 44 de pagini de prezentare a situației are 22 de rânduri de propuneri vagi de genul: „Amenajarea spațiilor verzi existente corespunzător nevoilor funcționale și estetice”). Orice decizie din consiliul local trebuie fundamentată de un studiu. Pe baza acestor studii este imposibil să iei decizii corecte.
Biodiversitate? Nu, mulțumim.
Creșterea biodiversității este unul din scopurile majore în lupta pentru contracararea efectelor încălzirii globale. Drept urmare ce facem la Arad? Pavăm lacul Pădurice cu marmură, tăiem plopii de pe malul Mureșului și înlocuim specia indigenă de talie mare cu copaci exotici ornamentali de dimensiune mică, și chiar în această perioadă tăiem vegetația naturală și pavăm alei în albia majoră a Mureșului în zona Micălaca 300. Nu ne place natura așa cum e ea. Prin urmare nici naturii nu-i place așa cum suntem noi. Milioanele de euro băgate de administrație în proiecte împotriva naturii vor genera mai multe milioane de euro gaură în buzunarele noastre din cauza înrăutățirii condițiilor de viață din oraș.
În toate studiile referitoare la condițiile de mediu făcute pentru primărie, la loc de frunte este pădurea Ceala. Doar că toate aceste studii uită că între Ceala și oraș este autostrada care leagă România de Europa iar emisiile de gaze toxice și de CO2 sunt mai mari pe bucata ce traversează orașul decât ceea ce poate compensa Ceala de la Arad la Pecica. Numărul animalelor din oraș s-a redus dramatic. Vrăbii, pițigoi sau rândunici abia mai sunt. Țânțari în schimb cu miliardele. Cartierele periferice sunt invadate în fiecare toamnă de șoarecii de câmp. Ți se rupe inima să vezi ulii stând pe cioatele copacilor tăiați pe lângă șoselele care ies din oraș. Le-am distrus habitatul ca vitezomanii să nu moară dând de copaci dacă ies de pe șosea. Ceala nu poate compensa ce distrugem sistematic peste tot.
Pe Marte NASA caută apă. În curând și la Arad.
În niciun studiu referitor la viața din Arad nu există un capitol dedicat circuitului apei în natura urbană. Tot ce se referă la managementul apei se referă la apa potabilă ce curge din robinet și la apa uzată ce curge prin canalizare. Dacă găsiți vreun document care să analizeze fluxul apei necesare pentru viața oricărei alte specii din aceste oraș, alta decât Homo Sapiens și animalele lui de companie, să-mi spuneți și mie. Drept urmare celelalte specii mor. Mor copacii, mor arbuștii, mor păsările, moare tot ce nu reușește să crească fără apă. Și mai nimic nu reușește.
Vă amintesc că am asistat la un experiment interesant pe terenul fostului IMAR. Acolo mai bine de 10 ani natura a fost lăsată liberă să ocupe terenul fostei fabrici dar nu a reușit mare lucru. A rezultat o pădurice destul de anemică. Nu din cauza betoanelor sau a solului poluat ci din cauza lipsei de apă.
Acest fenomen ar trebui să ne îngrijoreze puternic. Plantele de pe domeniul public vor muri, la fel cum au murit copacii plantați în parcarea asfaltată de la gardul cimitirului pe Poetului. Fără apă nu trăiesc. La 50 de grade nu trăiesc. În loc să folosească pavele care permit absorbția apei pluviale în sol, primăria a asfaltat tot orașul. Tot acest asfalt din toate parcările din oraș ar trebui spart și înlocuit cu pavele ce permit trecerea apei și eventual înierbarea. În mod obligatoriu ar trebui plantați copaci în toate parcările. Și nu păr ornamental, ci tei.
Toate străzile din cartierele de case ar trebui replantate sistematic și locutorii ar trebui să fie parteneri în asta. Ce s-a întâmplat în Grădiște și Gai după reabilitarea străzilor este o catastrofă ecologică. Oamenii au plantat tuia. Pe străzile din cartiere vezi maxim niște pruni în fața caselor. Umbră nimic. Ar trebui urgent un plan de plantare a copacilor pe zonele verzi din fața caselor și elaborarea unui regulament de plantare pe domeniul public. Nicio lege nu interzice elaborarea unui asemenea document și a unor programe de conștientizare. Străzi ca cea din imaginea de mai jos ar trebui să fie în tot orașul. Splaiul Praporgescu ar trebui să fie un model pentru toate străzile din oraș. Ar trebui să convingem oamenii că teiul este mai bun ca tuia și că strânsul frunzelor toamna nu este o activitate degradantă.
10 ani decisivi
Orice ar spune politicienii locali despre viitorul economic al urbei, acest viitor nu va veni dacă natura urbană intră în colaps. Cine crede că se poate trăi și lucra în cutii de beton înconjurate asfalt încins este rupt de realitate. Nici Aradul, nici oricare altă aglomerare urbană nu se dezvoltă dacă condițiile de trai nu sunt prielnice. Dacă factura la încălzire este astronomică pentru că în loc să sprijinim izolarea blocurilor, am subvenționat zeci de ani un CET falimentar, vei pleca. Dacă toată vara trebuie să stai cu clima pornită iar prețul energiei electrice este prohibitiv, vei pleca. Dacă vrei să stai pe o terasă dar te mănâncă țânțarii iar în cafea îți cad ploșnițe, vei pleca. Iar dacă nu vei pleca de bună voie te va lua cancerul pulmonar de la noxele pe care le respiri. Mai toate măsurile prin care municipalitatea a dorit să dezvolte orașul au avut efecte nocive asupra naturii urbane, și implicit asupra calității vieții din oraș. Ceea ce s-a făcut în Arad este un ghid cuprinzător de „așa nu”. Dacă se insistă în continuare în această direcție, în curând vom trăi într-un deșert.
Acest deceniu este decisiv pentru schimbarea direcției de dezvoltare al orașului. În mod categoric ar fi nevoie de o strategie corectă și concretă de schimbare a Aradului. Schimbare radicală. Planul Urbanistic General este în lucru. Acesta va stabili direcțiile de urmat în următorii zece ani. Putem doar spera că va avea o cu totul altă calitate decât documentele elaborate până acum și că primăria se va trezi și va avea curajul să tragă brusc de volan înainte să ajungem în prăpastie. Cine vrea să vadă ce trebuie făcut la nivel planetar să se uite pe Netflix la acest film sau să citească această carte. Poate ar trebui ținută o vizionare colectivă și la primărie.