Din capul locului trebuie subliniat că o clădire de patrimoniu nu este în mod obligatoriu monument. În România cu atât mai puțin. Gara din Arad nu este monument deși incontestabil este o clădire de patrimoniu. Sau clădirea liceului Elene Ghiba-Birta,, sau clădirile din jurul Pieței Avram Iancu. Ne oprim acum asupra unei clădiri de o valoare arhitecturală deosebită, aflată (încă) în stare perfect restaurabilă, dar care are toate simptomele unor boli care distrug sistematic patrimoniul construit din oraș: nepriceperea și nepăsarea.
Ce mai frumoasă clădire publică construită în perioada interbelică este Policlinica (Policlinica Municipală, Arad, Bulevardul Revoluției nr. 45 ). O clădire cu elemente Art Deco și Bauhaus, una din relativ puținele construcții importante din perioada respectivă din oraș.
Policlinica prezintă toate bolile tipice perioadei de veșnică tranziție în care trăim. A fost proprietatea Ministerului Sănătății, apoi a trecut în proprietatea Municipiului Arad. La începutul anilor 2000 clădirea a fost împărțită pe cabinete și vândută pe bucăți medicilor care își desfășurau activitatea în acele cabinete. Prin urmare clădirea nu mai are un proprietar ci foarte mulți proprietari, care pe baza dreptului la proprietate fac ce cred ei de cuviință cu cabinetele lor. Și din păcate în acțiunile lor nu țin cont de valoarea în ansamblu a clădirii în care au cabinetul.
Tot ce se poate strica la o clădire, în Policlinică s-a stricat:
- aproape fiecare cabinet are alt fel de ușă. Din ușile originale abia au rămas câteva.
- foarte mulți proprietari au înlocuit ferestrele duble din lemn de culoare antracit cu simple ferestre din plastic cu sticlă termopan, fiecare de alt profil și altă culoare
- s-a modificat compartimentarea clădirii, s-au adăugat pereți despărțitori inestetici
- pereții de pe holuri sunt vopsiți în culori diferite
- mobilierul de pe hol este amestecat și este în stare proastă. Din băncile originale mai există doar două bucăți
- unele tavane s-au refăcut cu structuri de tavan casetat, un fetiș bolnav al celor care reamenajează clădiri publice prin țara asta.
- în general elementele arhitecturale din spațiile comune sunt modest întreținute, multe ferestre nu se închid sau nu se deschid, porțile de la holuri nu se mai închid automat. Pe unele holuri s-au instalat uși de trecere din plastic alb.
- pe fațade sunt instalate o sumedenie de unități de climatizare
- cabluri peste tot, atât pe fațade cât și pe coridoare
- pe o clădire cu destinație medicală sunt instalate numeroase echipamente de telecomunicații
Este evident că nu există o coordonare a acțiunilor în clădire și nici conștiința proprietarilor de avea grijă de o clădire cu o valoare deosebită în care își petrec o parte din viață nu există. Ca norocul, clădirea este foarte bine făcută. S-au folosit materiale care rezistă bine și încă există foarte multe elemente originale pe baza cărora o restaurare s-ar putea face fără probleme. Speră că vor veni și acele vremuri.
Între timp în fosta Germanie de Est, la Dessau clădirea Bauhaus a rămas tot timpul proprietatea municipalității. A fost renovată iar acum este parte din Patrimoniul Cultural UNESCO. Acolo statul știe să își gestioneze patrimoniul. La noi nici privații nu știu.
