Aradul deștept, dar noi dăm în gropi

Capitolul 3. Infrastructură inteligentă

Ca să fie clar despre ce vorbim: infrastructura unui oraș inteligent nu înseamnă în mod obligatoriu drumuri pavate cu dale fotovoltaice sau cabluri optice peste tot. Infrastructura unui oraș inteligent este una care se poate întreține și dezvolta inteligent.  Vorbim aici de căile de acces, de rețeaua de apă și canalizare, de rețeaua electrică, de rețeaua de comunicații de date, de senzori, practic de tot ce este pe domeniul public, sub și deasupra pământului.

Am și ajuns la prima problemă a Aradului: totul este deasupra pământului. Pe pereți, pe stâlpi, în aer, la vedere, la cheremul vandalilor. Cabluri, sârme, țevi de gaz, cofrete cu contoare. Avem niște norme absurde, pe care autoritățile le interpretează și mai absurd.  Acest tip de infrastructură nu se poate gestiona cu sistemul integrat GIS despre care vorbește Strategia integrată de dezvoltare urbană 2014-2030.

S-au făcut pași prin obligarea furnizorilor de utilități să își bage cablurile sub pământ. Este absurd să crezi că dacă RDS-RCS își ascunde magistrala sub pământ Aradul va fi mai smart. E doar un pas.

Un oraș inteligent ar trebui să dispună de hărți subterane pe baza cărora orice intervenție să se poată face optim. Ca un sistem integrat GIS să poată fi realizat ar fi nevoie de colaborarea tuturor furnizorilor de utilități dar în primul rând o politică de urbanism care depășește nivelul „unde mai e loc de un Lidl”.  S-au reabilitat o sumedenie de străzi și se lucrează în continuare. La nici una din aceste reabilitări nu a fost, și nu este, o condiție ca pe acea stradă să se poată realiza o infrastructură inteligentă. Proiectele nu țin cont de necesitatea unei asemenea infrastructuri.

Extinderea rețelei de canalizare – ocazie ratată
O lucrare de amploare care ar fi putut fi făcută și cu cap. O mulțime de străzi au fost săpate până la 4m adâncime. S-a pozat DOAR tubul de canalizare, nu s-a realizat un canal tehnologic prin care ulterior să se poată poza cabluri (și lua chirie de la cei care pozează aceste cabluri). Odată cu racordarea la canalizare fiecare casă putea să se racordeze și la acest canal tehnologic. Se va face și asta cândva în viitor. Alți bani, altă distracție.

Un oraș inteligent dispune de o sumedenie de senzori cu care se monitorizează viața cotidiană. Acești senzori trebuie să-și transmită datele cumva. Senzori, în majoritatea lor, comunică prin ceea se numește Internet al Lucrurilor (Internet of Things, IoT).  Rețeaua permite:

• Servicii de contorizare – citirea indexului de la distanță pentru apă, gaze, electricitate;
• Controlul iluminatului public de la distanță și monitorizarea consumului pe fiecare stâlp;
• Managementul deșeurilor prin măsurarea gradului de umplere a pubelelor şi selectarea traseului mașinilor de gunoi în funcție de acesta;
• Monitorizarea calității aerului și apei
  
• Monitorizarea gradului de ocupare a parcărilor
• Monitorizarea funcționării diferitelor echipamente: semafoare, macazuri, puncte de acces, puncte de informare, automate de vânzare, sisteme de udare, etc.

Praga oraș inteligent
Capitala Cehiei a instalat pe străzi coșuri de gunoi compactoare, care comprimă deșeurile aruncate de trecători. Aceste containere au senzori și anunță compania ce strânge gunoaiele dacă sunt pline. Sunt alimentate cu baterii care se încarcă de la panouri solare. Au fost instalate 30 de astfel de coșuri de gunoi în 2017

Din păcate în Arad simpla strângere a gunoaielor a devenit o problemă. Momentan este inutil să vorbim despre asemenea soluții.

Aradul are o rețea de tramvaie foarte extinsă. De fapt transportul în comun în oraș înseamnă tramvaie. Calea de rulare fost parțial reabilitată dar în urma reabilitării numărul de călători a scăzut drastic, și scade în continuare an de an. Calea este prost întreținută – vezi ruptura șinei din fața Teatrului de pe vremea dacilor – iar automatizarea este o noțiune necunoscută. Vatmanii coboară să schimbe macazul cu levierul .

Pe tramvaiele din Zagreb s-a instalat un set de senzori care monitorizează starea căii de rulare. De asemenea s-au făcut măsurători periodice de geometrie a căii de rulare. Cu datele obținute s-a creat un model matematic cu ajutorul căruia  se pot și face previziuni asupra degradării șinelor și se pot bugeta corect,  în avans costurile de întreținere.

Mi-aș putea închipui facilități de genul celor ce urmează, care s-ar putea implementa în Arad, dacă am avea infrastructura necesară:

1. Senzori de vibrații pe vehiculele de transport în comun și pe vehiculele voluntarilor. S-ar putea monitoriza starea carosabilului.
   
2. Iluminarea dinamică a străzilor în funcție de trafic. Dacă nu trece nimeni, de ce să luminăm strada la 100%? Dacă se detectează mișcare se iluminează mai intens zona unde mișcă cineva și zonele adiacente. Pe măsură ce omul/mașina se deplasează pe stradă, se aprind mai intens lămpile în fața lui, și se sting în spatele lui. Economia de curent este substanțială.
3. Comanda iluminatului arhitectural în funcție de numărul de oameni/mașini ce trec prin fața clădirilor.
4. Schimbarea temporizării semafoarelor în funcție de poluare, precipitații sau condițiile carosabilului. Dacă e polei sau asfalt uscat, nu treci la fel prin intersecție, nu?
   
5. Comanda sistemelor de udare în funcție de prognoză. Este absurd să uzi azi când de mâine urmează trei zile ploioase, chiar dacă acum senzorul de umezeala solului cere udarea.
6. Monitorizarea temperaturii asfaltului pentru a porni sisteme de udare corelate cu traficul. Plimbarea prin oraș a unei autocisterne este o glumă. Un sistem de udare bine conceput poate uda o stradă întreagă, odată la câteva minute,  în reprize de 10 secunde, cu un consum minim de apă.
7. Monitorizarea inteligentă a locurilor de parcare rezidențială. Gheara montată momentan prin care omul își blochează locul de parcare, chiar dacă este plecat toată ziua la muncă sau 2 săptămâni în concediu, este o soluție rudimentare de gestionare a locurilor de parcare. Dacă proprietarul nu este acasă, acel loc ar trebui pus la dispoziția altuia (care va fi avertizat, chiar amendat dacă chiriașul locului este împiedicat să ocupe un loc în apropiere). O aplicație care îți spune unde să parchezi, nu neapărat pe aceeași pătrățică în fiecare noapte.
   

De asemenea s-ar putea folosi un cip, ca cel folosit în Kolin (Cehia) pentru a avea acces la diferitele servicii publice. De exemplu să deschizi poarta zonei de depozitare a gunoaielor. De contorizarea inteligentă a curentului și gazului nu amintesc aici, pentru că nu municipalitatea se ocupă de aceste servicii. Poate de apă.

Administrația Aradului nu a mișcat un deget în acest sens. Documente există, planuri sunt, realizări nu. Aradul momentan este un oraș inteligent de noi dăm în gropi. Iar gropile, oricât ar afirma municipalitatea, nu sunt semnalizate pe Waze, chiar dacă sunt făcute de excavatorul celor de la compania de apă, în urmă cu o săptămână.

Capitolul precedent: Școli inteligente – oraș neprost