AGONIA ZONELOR VERZI ALE ORAŞULUI ARAD.

Mă voi referi la dezastrul provocat de administrarea zonelor verzi din Arad. Suprafaţa spaţiilor cu verdeaţă şi pomi, să nuanţez noţiunea de zonă verde, în ciuda cifrelor şi statisticile prezentate, (toate înduioşător de generoase), se diminuează mereu, metru cu metru, cu motivaţii multe şi neobiective, dar fără nici o scuză.
Cifrele făcute publice, referitoare la situaţia zonelor verzi, în 2006, în Arad, ne situează la coada Europei, notaţi: „suprafaţa de zonă verde/locuitor,mp/loc era de 4,59” în vreme ce suprafaţa ,citez, „a zonelor verzi era de 799.400 mp”. Din aceiaşi sursă, în trimestrul I 2008, Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad, ne informează că: Suprafaţa totală spaţii verzi, mp. este de 972.066 ,iar suprafaţa spaţiu verde mp/locuitor este de 5,81. În 2008 se introduce noţiunea de spaţiu verde urban, să nu mai putem ghici dacă este intra ori extravilan, este prelucrat ori nu. Nu-i aşa că problema devine palpitantă?
Confortul nostru citadin, sănătatea, respiraţia, depind, aşadar, de lumea vegetală, de zonele verzi, la fel de importante ca sursele alimentare, şi celelalte componente ale civilizaţiei. Savanţii spun că 4 arbori furnizează oxigenul necesar unui om.
Culmea este că de la 4,59 mp/om/2006, a crescut la 5,81 mp/om/2008, iar în aceşti 2 ani am pierdut o halcă din Pădurice, parcul de la UTA este otrăvit, a dispărut parcul de la Piaţa Sârbescă, albia Mureşului este otăvită cu gunoaie în Micălaca, în amonte de podul CFR, în aval de podul spre Aradul-Nou, spaţiul verde-i o junglă infectă, acolo unde buruienile se răzbună pe Primărie. Iarba şi vegetaţia din scuaruri , din faţa caselor, de la intersecţii, ne este luată bucăţică cu bucăţică de cofretele electrice, aparatele de plata parcării, de diversele barăci şi panouri publicitare.
Pentru a ne lămuri, a afla partea nevăzută a agresiunii asupra tot ce este spaţiu verde, PRO URBE s-a adresat Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) şi în acelaşi timp, Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatului Judeţean Arad (CJAGM).
Am adresat, cu tot respectul, celor două instituţii trei întrebări: Ce s-a petrecut cu Parcul UTA? Care este viitorul zonei Pădurice? Cofretele electrice montate pe spaţiul verde cu autorizaţia 28/din 19 01 2007?
De la APM am aflat, şi ne grăbim să vă informăm că, ne fiind un organ cu atribuţii de control, se găseşte în imposibilitatea de a aplica sancţiuni. Pentru Parcul UTA , nu a eliberat nici un act de reglementare pentru construcţiile de acolo. Parcul UTA fiind domeniul public, administrarea lui intră în competenţa autorităţii publice locale, a Primăriei, într-o formulare directă. Au urmat o înşiruire de legi şi decrete, HG.525/1996 ; Legea 24/2007 ar.10 şi 11 ; Legea 265/2006 ; O.U.G. nr.195/2005 şi în fine O.U.G 114/2007 ;HG 1076/2004, pe care le-am enumerat, să aveţi o imagine despre cadrul legal în care vieţuim, şi care în totalitate ne apără sănătatea. Legi avem multe, spaţiul verde se micşorează.
Despre cofretele din iarbă, APM nu are dreptul de control asupra actelor emise de alte instituţii , respectiv imaculata autorizaţie de construire. Pentru dezastrul din Pădurice APM a emis o fişă tehnică 102/27.06.2007. Este greu să navighezi, uneori chiar imposibil, într-o zonă bântuită de atâtea şi atâtea interese, mai ales când este vorba de spaţiul public.
De la CJAGM am primit răspunsuri tranşante.
Referitor la dezastrul din Pădurice, în urma sesizărilor primite de la cetăţeni, a fost amendată contravenţional Primăria Municipiului Arad, în calitate de administrator al spaţiilor verzi, în baza L 24/2007 şi OUG 114/2007.
Piaţa UTA a fost verificată şi s-a constatat că în parte a fost salubrizată, iar accesul camioanelor va fi interzis prin montarea de stâlpi cu rol de interzicerea accesului. Stâlpi în loc de legi, din care avem în „stoc” suficiente.
Cofretele , care au fost amplasate conform documentaţiilor tehnice şi a AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE 28/19.01.2007 ELIBERATĂ DE PRIMĂRIE. Apoi, ca o scuză, fără să-i pot intui direcţia, citez: -„ Spaţiul verde ocupat este de mici dimensiuni”. Remarca noastră, cofretele răsărite din iarbă sunt ca şi ciupercile. Proiectantul a dovedit slăbiciuni , existând cazuri de montări corecte, anapoda, inconstanţă, rezolvări la voia întâmplării. Chiar, nimeni n-a observat aceste anomalii?
Legat de cele două răspunsuri primite, în care se fac trimiteri la administraţia locală, la Primărie, comentariul nostru este inutil.
Iar dacă – totul rămâne cum au stabilit autorizaţiile –, atunci firul de iarbă şi copacul, ambii semănaţi şi plantaţi de noi, pe aceştia cine-i apără? Dar pe noi cetăţenii , cine ne protejează calitatea vieţii de invazia betoanelor, de călcarea în cauciucuri şi tălpi a spaţiilor verzi, de distrugerea a tot ce am moştenit de la părinţi şi bunici? Eu, bunăoară, n-am văzut cofrete, de nici un fel, în Praga Veche.
Iar dacă este sa căutăm moaşele, aceştia se numesc POLARIS ŞI GCA, în loc de una singură, dualitatea acesta dăunătoare, diluează raspunderea. Nimeni n-a sărit în sus când au rasarit cofretele, nici chiar ARHITECTUL ŞEF ŞI GRĂDINARUL ŞEF.